Uciderea lui bin Laden şi ameninţarea escaladării războiului

17 mai 2011

Rapoartele care au dezvăluit faptul că raidul organizat pentru a-l ucide pe Osama bin Laden au inclus şi planuri de rezervă pentru o confruntare militară cu forţele pakistaneze subliniază caracterul foarte nesăbuit al întregii operaţiuni.

Un articol apărut marţi, pe prima pagină a New York Times, relatează că forţele speciale trimise pe 1. mai în Pakistan pentru a-l ucide pe bin Laden au fost instruite, la ordinele preşedintelui Barack Obama, să “îşi elibereze drumul cu forţa” dacă s-ar fi confruntat cu forţele pakistaneze în timpul sau după atacul asupra compusului din Abbotabad. Aflat la 35 de mile de capitala Islamabad, oraşul este o zonă restricţionată şi locul unde se află principala academie militară a ţării.

"Nu a fost respinsă nici o opţiune de utilizare a armelor, "a declarat un oficial american pentru CNN. Raportul CNN a adăugat că armata SUA a avut un număr de avioane care efectuau "misiuni de protecţie" în sprijinul raidului, inclusiv "avioane de vânătoare gata de atac care ar fi oferit protecţie în cazul în care echipa ar fi fost implicată într-un contraatac căruia nu i-ar fi putut face faţă."

Toată acestă putere armată a fost considerată necesară pentru ca raidul să se efectueze fără cooperarea guvernului , a armatei sau a agenţiilor de informaţii pakistaneze. Obama a fost hotărât să facă din uciderea lui bin Laden o operaţiune unilaterală pentru care doar Casa Albă să îşi asume credit.

Armata americană şi oficialii CIA au caracterizat misiunea ca fiind una dintre cele mai riscante pe care agenţia a efectuat-o vreodată. Obama a declarat duminică, în timpul unui interviu la emisiunea "60 Minutes" de la CBS News, că şansele ca bin Laden să se afle în interiorul compusului erau de numai "55 la 45". Obama a recunoscut că compusul ar fi putut fi ocupat de un "prinţ din Dubai" şi că, în cazul în care informaţia s-ar fi dovedit a fi greşită, " ar fi existat consecinţe semnificative."

Amploarea acestor consecinţe devine tot mai clară. Raidul ar fi putut declanşa o confruntare militară între SUA şi trupele pakistaneze pe teritoriului pakistanez şi în imediata apropiere a unor instalaţiile militare pakistaneze. Un astfel de conflict ar fi fost similar cu aruncarea unui chibrit aprins într-un butoi cu pulbere. Chiar şi fără o implicare directă între SUA şi trupele pakistaneze, raidul a stârnit o mânia populară pe scară largă în Pakistan, mânie îndreptată atât împotriva Statelor Unite, cât şi a guvernului SUA.

Guvernul pakistanez a fost obligat să reacţioneze în consecinţă. Primul ministru Yousaf Gilani a avertizat într-un discurs în faţa Parlamentului că Pakistanul va "răzbuna cu toată forţa" orice încălcare viitoare a suveranităţii ţării sale. Comentariul a fost îndreptat nu doar spre Washington, ci, de asemenea, şi spre India, unde raidul american a stârnit numeroase solicitări pentru New Delhi de a efectua operaţiuni transfrontaliere similare. Astfel de atacuri ar putea aduce doi adversari regionali înarmaţi cu arme nucleare la un pas de război.

General-maior John Campbell din armata SUA, comandantul senior al forţelor de ocupaţie americane din estul Afganistanului, a dezvăluit marţi că armata din Pakistan a întrerupt toate comunicaţiile cu SUA şi NATO pentru cel puţin două zile după operaţiunea SUA împotriva lui bin Laden. Între timp legăturile au fost reluate. În cadrul Pentagonului au existat motive de îngrijorare că Pakistanul ar putea tăia din nou rută de aprovizionare din portul Karachi spre trecătoarea Khyber. Pe acolo tranzitează trei sferturi din alimentele, combustibilul, armele şi celelalte materiale elementare de care au nevoie cei 140.000 de soldaţi din forţa de ocupaţie SUA în Afganistan.

Raidul transfrontalier pentru a-l ucide pe bin Laden reprezintă o escaladare calitativă a operaţiunilor militare americane în interiorul Pakistanului care au avut loc de când Obama a preluat puterea şi a luat decizia de a întări trupele aflate pe teritoriul pakistanez. În 2010, administraţia SUA a dublat numărul de atacuri cu rachete fără pilot. Grupurile pakistaneze pentru drepturile omului estimează că au fost ucişi aproximativ 2.500 de civili.

Guvernul pakistanez şi serviciile de informaţii au colaborat la aceste atacuri. Însă în ultimele două luni ele au cerut atât public, cât şi privat, ca acestea să înceteze. Motivul invocat a fost că mânia populară în creştere destabilizează guvernul de la Islamabad. Cu toate acestea, atacurile continuă. De la uciderea lui bin Laden au mai avut loc încă două astfel de atacuri. Cel mai recent atac care a avut loc marţi în Waziristanul de Sud a ucis cel puţin cinci oameni.

Escaladarea militarismului SUA faţă de Pakistan ameninţă să aprindă întreaga regiune. Prim-ministrul pakistanez Gilani va vizita săptămâna viitoare China. În acelaşi discurs în care a criticat raidul militar al SUA, Gilani a precizat că China este un "prieten de nădejde" şi o "sursă de inspiraţie." În urma uciderii lui bin Laden, Beijingul şi-a exprimat sprijinul pentru Pakistan . China vede, fără îndoială, în divergentele în creştere dintre Washington şi Islamabad o oportunitate de a-şi promova propriile interese strategice în regiune.

Potrivit unor rapoarte media americane, guvernul pakistanez a cerut luna trecută guvernului Hamid Karzai din Afganistan să refuze o nouă prezenţă militară americană în ţară şi să orienteze spre Pakistan şi China.

China a inclus Pakistanul în calitate de observator în Organizaţia de Cooperare Shanghai (SCO). Din organizaţie face parte şi Rusia şi trei foste republici sovietice din Asia Centrală. Beijingul a angajat SCO pentru a promova interesele sale în regiune, interese care se concentrează pe controlul surselor de energie - aceleaşi resurse strategice care a condus SUA spre războiul pentru control din Afganistan.

Preşedintele Asif Ali Zardari a început între timp o vizită de trei zile la Moscova unde va discuta cu guvernul rus preocupările ambelor părţi, inclusiv securitatea regională. Rusia se opune la rândul ei stabilirii unor baze militare americane permanente în Afganistan, văzându-le ca pe o modalitate de exercitare a controlului SUA asupra Bazinului Caspic şi a rezervelelor sale de energie.

Acesta este contextul internaţional tensionat în cadrul căruia administraţia Obama şi-a dus la îndeplinire raidul unilateral pentru uciderea lui bin Laden în Pakistan.

Una dintre numeroasele întrebări care sunt adresate după acest raid este: "De ce tocmai acum?" Nu au fost alerte teroriste nici înainte şi nici ca urmare a uciderii lui bin Laden. Din multe puncte de vedere, Al Qaida a devenit o forţă a trecutului care mai serveşte doar ca pretext pentru operaţiunile militare americane în curs de desfăşurare.

Absenţa oricărei ameninţări din partea lui bin Laden la adresa securităţii SUA subliniază faptul că raidul a fost ordonat de către Casa Albă în mare măsură din cauza preocupărilor interne. Administraţia Obama a fost zguduită de evenimentele de la începutul acestui an din Wisconsin unde zeci de mii de muncitori, inspiraţi în parte de evenimentele revoluţionare care s-au desfăşurat în Egipt, au demonstrat în fiecare zi timp de săptămâni pentru a protesta împotriva legislaţiei anti-muncitoreşti impusă de guvernator şi legislativul de stat.

Administraţia Obama anticipează o creştere a opoziţiei sociale deoarececriza economică este încă profundă, perspectivele pentru diminuarea semnificativă a şomajului lipsesc, iar preţurile la combustibili şi la produsele alimentare sunt în creştere. Guvernul şi organizaţiile locale impun însă în continuare reduceri masive a locurilor de muncă, a salariilor şi a programelor sociale.

Intenţia a fost de a exploata o operaţiune de succes pentru "eliminarea" liderului Al Qaida pentru a declanşa o propagandă militaristă şi naţionalistă, cu scopul de a redirecţiona şi intimida mânia populară.

În acelaşi timp, acest lucru i-ar permite lui Obama să se afişeze ca "un preşedinte războinic", să se distanţeze de la promisiunile de "schimbare" pe care le-a făcut în campania din 2008 şi să asocieze administraţia sa tot mai mult cu armata, agenţiile de informaţii şi cu secţiunile reacţionare ale elitei conducătoare. Casa Albă ar avea astfel o nouă bază socio-politică pentru lansarea atacurilor asupra clasei muncitoare.

În cadrul războiului SUA din Afganistan, raidul a servit şi unui alt scop: acela de a pune presiune asupra guvernului şi armatei pakistaneze ca să colaboreze mai direct şi pe deplin, în încercarea şovăitoare de a suprima rezistenţa crescândă faţă de ocupaţia militară americană.

Ca întotdeauna, într-o astfel de aventură nesăbuită, cele mai importante consecinţe sunt adesea cele nedorite. În acest caz, ele includ acumularea de tensiuni într-o regiune în care cinci ţări înarmate cu putere nucleară - SUA, China, Rusia, India şi Pakistan – se luptă pentru putere şi influenţă.

Atunci când ceaţă de patriotism generată de mass-media se va estompa, această operaţiune va fi considerată ca una dintre numeroasele acţiuni americane din regiune care au pregătit terenul pentru confruntări mult mai sângeroase.

Bill Van Auken