După alegerile din Thailanda: Un avertisment pentru clasa muncitoare

9 iulie 2011

Puea Thai, partidul sprijinit de către fostul prim-ministru Thaksin Shinawatra, a ieşit victorios la alegerile din Thailanda care au avut loc duminica trecută. Partidul a mizat pe o campanie  nesinceră şi populistă. El a promis să ridice standardele de viaţă şi să reducă valul de furie rămas în urma reprimării armate criminale a protestelor antiguvernamentale din Bangkok de anul trecut, în care şi-au găsit moartea  91 de oameni.

Nimeni nu ar trebui să îşi facă însă o iluzie că, câştigarea alegerilor de către Puea Thai va aduce la putere un guvern care va acţiona în interesul a milioane de oameni din zonele urbane şi rurale sărace care l-au votat. Administraţia care va veni la putere, în frunte cu sora lui Thaksin, Yingluck Shinawatra, va fi la fel de nemiloasă în aplicarea cerinţelor marilor afaceri şi în suprimarea oricărei opoziţii politice faţă de politicile sale, ca şi predecesorul său, Partidul Democrat .

Fără îndoială, victoria Puea Thai a generat aşteptări mari, în special în zonele rurale din nordul şi în nord-estul ţării, zonă care a fost coloana vertebrală a protestelor de anul trecut şi care a ajutat la victoria în alegeri. Yingluck a avut o promisiune pentru fiecare -  creşterea salariilor pentru muncitori, preţuri garantate la orez pentru agricultori, tablet PC-uri  pentru studenţi şi o scădere a preţurilor aflate mereu în creştere pentru elemente esenţiale, cum ar fi produsele alimentare şi mijloacele de transport.

Votul a fost o respingere a elitelor tradiţionale - armata, monarhia şi birocraţia de stat, care l-au alungat pe Thaksin într-o lovitură de stat în 2006, care au înscenat eliminarea a două guverne pro-Thaksin şi au instalat o coaliţie condusă de democraţi în 2008. Protestele anti-guvernamentale de anul trecut au depăşit repede cererea aşa-numitor lideri ai "Red Shirt"(“Cămăşile roşii”)  pentru alegeri imediate cu scopul de a evidenţia decalajul social profund între bogaţi şi săraci.

Cu toate acestea, Puea Thai este un partid capitalist care reprezintă interesele unei facţiuni dizidente a clasei conducătoare. În timp ce s-a aflat la putere, miliardarul Thaskin a înstrăinat elitele traditionale ale ţării prin facilitarea continuă a investiţiilor străine şi prin desfiinţarea reţelelor mari şi de lungă durată a patronajelor, în beneficiul propriului său imperiu de afaceri. După ce a câştigat o anumită simpatie printre săracii din mediul rural, deoarece a făcut câteva concesii sociale limitate, el a exploatat acea bază socială în luptele fracţioniste din ultimii cinci ani.

Un rol cheie în facilitarea iluziilor că Thaksin este în favoarea celor săraci a fost jucat de un strat de foşti studenţi radicali care au apelat la defunctul Partid Comunist din Thailanda şi la strategia unui război de gherilă maoist al acestuia din timpul crizei politice din anii 1970. Deziluzionaţi, mulţi s-au întors în Bangkok unde au fost angajaţi de către Thaksin sau recrutaţi pentru partidul său care a elaborat un program limitat pentru mediul rural, care însă i-a adus câştigarea alegerilor din 2001.

Alte personalităţi de pseudo-stânga, cum ar fi academiceanul universitar Giles Ji Ungpakorn, păstrează o distanţă faţă de Puea Thai, dar promovează fără ruşine partidul şi mişcarea asociată cu "Red Shirt" ca singura alternativă faţă de democraţi şi armată. Înainte de alegerile de duminică, Ungpakorn a declarat într-un articol că socialiştii din Thailanda nu au avut "de ales, decât să ceară să se voteze pentru Puea Thai", chiar dacă partidul acesta este "un partid capitalist în profunzime."

Într-o declaraţie clasică de oportunism, Ungpakorn a susţinut că, deşi în mod normal socialiştii  nu susţin partidele capitaliste, în alegerile actuale din Thailanda a trebuit să se facă o excepţie. El a declarat că nu a existat decât "alegerea forţelor de dictatură şi de represiune sau a unui partid care reprezintă aspiraţiile democratice a milioane de oameni."

Declaraţia lui Ungpakorn  a fost reprodusă în mod necritic pe diverse site-uri pseudo-radicale pe plan internaţional. Ea serveşte pentru a încuraja iluziile în Puea Thai şi pentru a bloca orice mişcare independentă bazată pe o perspectivă cu adevărat socialistă a clasei muncitoare.

Experienţele strategice ale clasei muncitoare pe tot parcursul secolului trecut au confirmat în mod repetat elementele fundamentale ale teoriei lui Lev Troţki despre Revoluţia permanentă: în primul rând, faptul că nici o parte a burgheziei din ţările în curs de dezvoltare capitalistă tardivă, cum ar fi Thailanda,  nu este capabilă de a răspunde nevoilor şi aspiraţiilor oamenilor muncii; în al doilea rând, faptul că ţărănimea, în ciuda dimensiunilor sale, este incapabilă de a juca un rol politic independent şi va urma în mod inevitabil fie burghezia sau proletariatul către oraşe, şi în al treilea rând, faptul că clasa muncitoare este singura forţă socială capabilă să puna capăt mizeriei sociale a maselor rurale, conducând-o în lupta revoluţionară pentru un guvern muncitoresc şi ţărănesc cu politici socialiste, ca parte a luptei pentru socialism pe plan internaţional.

Aceste adevăruri esenţiale au semnificaţie imensă în Thailanda de astăzi, ţară în care povara socială a clasei muncitoare a crescut considerabil ca urmare a integrării ţării în procesele de producţie globalizate. Numărul muncitorilor din fabrici s-a extins în cele două decenii, 1990 – 2010,  de la 9,9 la sută la 13,8 la sută din forţa de muncă, adică mai mult cu 5 milioane. În aceeaşi perioadă, proporţia celor care lucrează în agricultură a scăzut de la 64 la suta la 38 la sută din forţa de muncă.

În ciuda acestui fapt, ceea ce a a lipsit complet din turbulenţele politice din ultimii cinci ani este orice intervenţie a clasei muncitoare în lupta pentru propriile interese independente de clasă. Ca urmare, magnatul de afaceri Thaksin,  ajutat şi instigat pe plan politic de către pseudo-radicali cum ar fi Ungpakorn, a fost capabil să strângă nemulţumirea în creştere - în special cea din rândul maselor din mediul rural - în spatele Puea Thai, a mişcării Red Shirt şi a propriului său plan politic. Solicitând un vot pentru Puea Thai, Ungpakorn poartă responsabilitatea politică pentru acţiunile viitorului guvern Yungluck.

Puea Thai a fost pus, chiar înainte de a prelua puterea, sub presiune din partea elitei financiare ca să renunţe la promisiunile sale electorale. Pe fondul crizei economice globale, creşterea economiei din Thailanda este aşteptată să scadă la jumătate în acest an. Cercurile de afaceri din Thailanda şi cele la nivel internaţional au salutat prudent  câştigarea alegerilor de către Puea Thai. Acest lucru reflectă speranţa lor că alegerile vor pune capăt, cel puţin temporar, unei instabilităţi politice, iar lucrul acesta va permite guvernului să exploateze încrederea celor săraci şi să impună măsuri de austeritate cerute de capitalul financiar internaţional.

Dacă aşteptările oamenilor muncii vor fi lăsate deoparte, iar acest lucru va da naştere la critici şi la proteste, guvernul Yingluck nu va ezita să folosească poliţia de stat împotriva oricărei opoziţii politice. În apelul său pentru un vot în favoarea Puea Thai, Ungpakorn a omis să menţioneze recordul obţinut de conducerea autocratică a lui Thaksin. Acesta a aprobat în 2003 uciderea ilegală de către poliţie a mii de pretinşi traficanţi de droguri, precum şi impunerea de urgenţă a măsurilor draconice aplicate de către armată în 2004 pentru a elimina separatismul musulman în partea de sud a ţării.

Clasa muncitoare îşi poate apăra drepturile sale democratice şi interesele de clasă numai prin stabilirea independenţei sale politice faţă de toate secţiunile de clasă conducătoare, prin lupta pentru un guvern muncitoresc şi ţăranesc bazat pe un program socialist. Mai presus de toate, acest lucru necesită o asimilare completă a teoriei lui Lev Troţki despre Revoluţia permanentă şi a lecţiilor desprinse din experienţele  strategice cheie ale clasei muncitoare în cursul secolului XX. Este necesară şi construirea în Thailanda a unei secţiuni a mişcării troţkiste internaţionale - Comitetul Internaţional al celei de-a Patra Internaţionale.

Peter Symonds