Afganistan - un model de neo-colonialism al secolului 21

De Peter Symonds
7 ianuarie 2013

Anul 2014 reprezintă termenul limită pentru încheierea operaţiunilor NATO în Afganistan. Administraţia Obama se pregăteşte însă pentru o prezenţă continuă a armatei SUA până într-un viitor nedefinit. Planurile, raportate de către New York Times, subliniază caracterul prădător şi neo-colonial al ocupaţiei condusă de SUA.

Conform Times, Generalul John Allen, comandantul de top al SUA în Afganistan, a prezentat Pentagonului trei opţiuni pentru perioada de după presupusa retragere a " trupelor speciale combat" stabilită la sfârşitul anului 2014. Una dintre propuneri este de a menţine acolo 6.000 de soldaţi americani, alta solicită 10.000 de soldaţi şi o a treia se bazează pe o forţa de 20.000 de soldaţi.

După cum s-a explicat de către oficiali anonomi din cadrul apărării, miza centrală a acestori trei propuneri este prezenţa continuă a " comandourilor pentru operaţiuni speciale care ar vâna insurgenţi." Forţe americane suplimentare ar fi utilizate pentru a susţine forţele afgane de securitate prin intermediul sprijinului aerian, a logisticii şi a formării profesionale.

Toate acestea continuă să fie justificate sub falsul pretex al "războiului împotriva terorii". În realitate însă, după mai mult de 12 ani de război sângeros neîncetat, Afganistanul a servit ca bază a operaţiunilor pentru desfăşurarea influenţei americane şi a forţei militare în întreaga regiune.

Preşedintele Obama a transformat deja conflictul într-un " război AfPak" , escaladând atacurile cu drone în Pakistanul aflat în vecinăntate. Afganistanul este fără îndoială o componentă cheie a planurilor avansate ale Pentagonului pentru războiul împotriva Iranului, precum şi un post de avans convenabil pentru intrigi noi ale SUA în Asia Centrală.

Menţinerea Afganistanului drept o semi-colonie americană înseamnă sprijinirea regimului corupt al preşedintelui afgan Hamid Karzai. Scopul real pentru menţinerea unor forţe numeroase din trupele operaţiunilor speciale ale SUA, care sunt cunoscute pentru raidurile de noapte şi crimele în masă, este de a intimida şi teroriza o populaţie care este profund ostilă ocupației străine. Numărul în creştere al aşa-numitelor incidente " verde la albastru " - militari afgani şi poliţişti întorcând armele împotriva trupelor străine - indică spre o mânie mult mai largă şi o ostilitate faţă de menţinerea prezenţei americane.

Propunerile lui Allan sunt o pregătire pentru întâlnirile din această săptămână de la Washington între Obama şi Karzai privind condiţiile prezenţei militare a SUA după 2014. După cum sunt prezentate în mass-media, discuţiile implică liderii celor două state suverane. Aceasta este o denaturare absurdă şi grotească a realităţii.

Karzai şi guvernul său sunt complet dependenţi de Washington. Economia ţării este dependentă de ajutor internaţional. Forţele afgane de securitate sunt cumpărate şi plătite de către SUA şi aliaţii săi şi se bazează pe sprijinul militar străin. Conform celor mai recente revizuiri ale Pentagonului, numai unul dintre cele 23 de brigăzi ale armatei afgane este capabilă să funcţioneze independent.

Administraţia Obama insistă asupra faptului ca trupele americane şi personalul său să îşi păstreze imunitatea faţa de urmărirea penală în conformitate cu legislaţia afgană şi după 2014. SUA a declarat că nu va încerca să aiba baze militare permanente în Afganistan, însă facilităţile comune în care personalul american va avea deplină libertate de acţiune va servi la fel de bine scopurilor Pentagonului.

SUA şi aliaţii săi sunt dispuşi să plătească pentru o armată afgană care să servească intereselor lor şi pentru a susţine poziţia regimului de marionete.

Afganistanul a fost teritoriul de testare pentru neo-colonialismul secolului 21. Ocupația a stabilit modelul pentru operaţiile conduse de SUA în Irak, Libia şi acum Siria, deoarece Washingtonul urmăreşte să-si extindă dominația economică şi strategică în regiunile bogate în energie din Orientul Mijlociu şi Asia Centrală.

Armata SUA şi agenţiile de spionaj au devenit adepte ale utilizării de intimidare, teroare şi asasinarea populaţiei ostile, cumpărarea mercenarilor locali şi a agenţilor, manipularea rivalităţilor între triburile etnice şi instalarea şi întreţinerea unor guverne maleabile. În timp ce tehnologia s-ar putea să fie una mai modernă, tehnicile poartă o asemănare stranie cu cele ale colonialismului european din secolul al XIX-lea.

Intervenţiile Washingtonului în Libia şi Siria au expus caracterul fictiv al " războiului împotriva terorii", care iniţial a oferit pretextul pentru invazia SUA din Afganistan. Pentru a răsturna guvernele libiene şi siriene, Pentagonul şi CIA-ul s-au bazat foarte mult pe sprijinul primit de la miliţiile islamiste sunite, inclusiv cele care au legături cu Al- Qaeda. În multe cazuri, finanţarea şi armele sunt furnizate de către aliaţii SUA din Golful Persic: regimurile despotice din Arabia Saudită şi statele din Golf.

Afganistanul minte atunci când susţine că SUA aduce "democraţie" în Orientul Mijlociu. Alegerile sunt fraudate. Parlamentul afgan este o adunătura de facţiuni rivale pro-americane, care includ "warlords" notorii şi lideri ai miliţiilor. Dacă cândva se va face un referendum liber privind opinia faţă de ocupația străină, rezultatul ar arăta că o majoritate covârşitoare ar fi împotriva acesteia. Toate acestea oferă model pentru ceea ce este stabilit la Tripoli şi ceea ce SUA încearcă să stabilească în Damasc.

Opoziţiea faţă de aceasta ocupaţie nu se limitează la Afganistan. Sondajele de opinie din Statele Unite şi ţările aliate cu SUA au arătat în mod repetat că majoritatea se opune războiului. Cu toate acestea, acea opoziţie nu găseşte nicio expresie în establishmentul politic sau cel al mass-mediei.

Aşa-numiţii liberali şi cei cândva de stânga, care au sprijinit protestele în masă împotriva războiului din Irak, au închis rapid mişcarea de protest după ce Obama a ajuns la conducere. Aceste organizaţii au devenit majorete ale administraţiei Obama atunci când vine vorba despre noi războaie pentru "democraţie" în Libia şi Siria.

Forţa motrică pentru această erupţie a neo-colonialismului şi militarismul este agravarea crizei capitalismului. În timp ce duce o ofensivă împotriva clasei muncitoare din ţară, administraţia Obama este angajată în încercarea disperată de a reafirma hegemonia americană împotriva rivalilor europeni şi asiatici ai Washingtonului, în special China, dar şi în întreaga lume. Rezultatul sunt tensiuni ascţuite între marile puteri şi pericolul creşterii unui conflict global catastrofal.

Dezvoltarea unei mişcari anti-război autentice va avea loc numai pe baza unei perspective care abordează cauza războiului, a militarismului şi neo-colonialismului: sistemul de profit în sine. Ultimul deceniu a demonstrat inutilitatea apelurilor adresate guvernelor capitaliste şi partidelor. O luptă împotriva războiului trebuie să se bazeze pe mobilizarea independentă a clasei muncitoare internaţionale pentru răsturnarea capitalismului şi stabilirea socialismului.